Tu

Am inspiratie acuma
Si pot sa scriu,
Nescriind altceva
Decat o rima ce vine ca nebuna
Si pleaca dupa ce e scrisa. uite-asa.

Tu, persoana a II-a singular,
Tu, un mod de adresare.
Tu, mereu atent la felinar.
Tu, ca si unica intamplare.

Tu, alinare fierbinte si vis,
Tu, emotie dintotdeauna,
Tu, etern divin prin vis Paradis,
Tu, cel ce spui tot
Spunand nimic intotdeauna,

Spargand minciuni in valuri,
Tu, cel ce eviti spunand mereu ceva,

Tu, povestind ale vietii idealuri
Si mirosind a stea.

Tu, cu ochi mari, curiosi si idilici,
Tu, cu avant prea oprit uneori,
Tu, cu atingeri mirate te-mpiedici
Tu, cel ce mergi pe alt drum. Ratacind alte zari.
Numai tu.

Tu,
Ce confuz te impiedici,
De o vorba si-un vers uneori,
Tu, ce-mi spui tot prin povesti, uitand de lume,
La umbra unui plop, privind la nori in zari.
Tu, ce mereu sa zambesti ai stiut,
Chiar si atunci cand era totul palid,
Tu, vesnic si etern inceput.
Tu, asteptand ora de visare.
Tu, plimbandu-te prin vis si lumina,
Tu ascultand mereu altceva,
Tu, ratacind in etern si privind la luna.
Numai tu, (esti) iubirea mea